Carolers with the goat
When I was a kid, I was afraid of the “goat” in winter. But I’d still go along with all the kids bunched up behind the carolers, because we were fascinated by their instruments, the colors, the “show” and, why not, the goat, which we thought was some kind of monster, not at all a person in disguise.
Nowadays I enjoy seeing the carolers behind the apartment building every year, coming from who knows what parts all the way to Bucharest.
Comentarii din vechiul blog
Si sub fereastra apartamentului meu de bloc apar in fiecare an colindatori pe care ii ascult si ii urmaresc cu privirea,la fel ca si copiii vecinilor mei si ii admir pe cei acompaniati de trompete sau goarne,fiind singurii carora le arunc intr-o pungutza mere si bani,rasplata meritata cu prisosinta.
obiceiurile noastre de sarbatori de iarna sint fascinante si ma bucur, cind citesc, ca traditia este dusa mai departe. Asa ceva e mai mult decit pacat, sa se piarda!
Mie-mi plac doar cei care sunt cat mai apropiati de traditie. Din pacate, sunt si multe “tziganii” care ma dezgusta si stirbesc din farmecul colindelor autentice.
O, mie imi plac aproape toti, ca se straduiesc sa faca ceva, chiar si aia care n-au nici o treaba cu traditia, numai faptul ca stau pe strazi si canta, in loc sa fure sau sa cerseasca. Imi place veselia.
ma bucur ca tu nu esti impotriva traditziilor romanesti!si mie-mi plac!doamne cat i-am poandit anul trecut sa-i fotografiez pe langa omnia:-)
Azi am primit colindatori, doi copii (cred ca erau frati, un baiat si o fata, cam de vreo 8 -10 ani) care m-au impresionat prin timiditate, buna crestere si bun simt. Daca obiceiurile traditionale romanesti nu se pierd este pentru ca exista si va exista mereu candoarea copilariei :)