Cum se leagă toate: muzică, perseverență, diplomație și blockchain
Muzica a avut un rol important în copilăria mea
Amândoi părinții mei sunt muzicieni. Așa că, pentru mine, copil crescut înconjurat de muzică, a venit firesc să încep să cânt la pian de la vârsta de 5 ani. Visul părinților mei era să ajung pianist profesionist, precum Dan Grigore.
Și uite-așa mi-am petrecut copilăria cântând la pian până la 10 ore pe zi, câștigând tot felul de premii și făcându-mi părinții mândri. Uneori îmi zăream prietenii pe fereastra apartamentului, jucându-se și râzând afară, doar ca să mă întorc imediat la Bach, Mozart sau Chopin.
Mai târziu, în adolescență, mi-am dat seama că urmam un drum pe care nu-l alesesem eu, așa că am hotărât pe loc să-mi urmez întotdeauna visurile.
Însă faptul că făceam zilnic același lucru ore în șir ca să ajung foarte bun m-a învățat ce putere are perseverența și cred că hotărârea pe care o am astăzi s-a născut atunci, când am înțeles că, dacă îmi stabilesc un obiectiv, muncesc zi de zi pentru el cu determinare și nu renunț, vor apărea și rezultatele bune.
Trebuia doar să-mi amintesc că performanța vine cu un preț: timpul. Există o limită a lucrurilor de care te poți ocupa simultan și la care poți excela în același timp (dacă nu ești Elon Musk, bineînțeles 😀).
După ce am terminat liceul, au trecut cincisprezece ani până să mai pun mâna pe un pian. Numai că, de data asta, am făcut-o după regulile mele. În loc să cânt muzică clasică în săli de concerte, voiam să intru într-o trupă și să cânt la clape în concerte rock pe stadioane.
Trăindu-mi visul din copilărie alături de trupa rock Hara
Așa că, în 2010, m-am alăturat trupei rock Hara și am fost un an în turneu cu ei, gustând bucuriile vieții de muzician într-o trupă rock și împlinindu-mi visul din copilărie.
După aceea, mi-am reluat relația cu pianul, iar în prezent mai cânt din când în când, doar de plăcere.
Într-o seară din toamna lui 2021, am fost invitat la o cină privată la reședința Excelenței Sale Andrew Noble, ambasadorul Majestății Sale al Regatului Unit în România. După o discuție interesantă despre tehnologie și diplomație, m-am așezat la pian și am cântat Porz Goret de Yann Tiersen. Totul a venit firesc, iar publicul a fost încântat.
Prezentare despre blockchain și diplomație la Ambasada Marii Britanii din București
Câteva zile mai târziu, am avut onoarea să vorbesc despre blockchain și diplomație digitală la Ambasada Marii Britanii din București, construind o punte între lumea tehnologiei și sectorul public.
Nu cred că momentul meu la pian a avut vreo legătură cu prezentarea de la Ambasadă, însă să vorbesc despre lucrurile pe care le iubesc în fața unui public ales seamănă cu bucuria de a cânta la concerte. Iar emoția și entuziasmul care apar atunci când se creează legătura dintre cel de pe scenă și public sunt lucruri la care țin enorm.
În 2016, am cofondat SoundFeed, o platformă de licențiere muzicală care joacă un rol important în industria muzicală, ajutând artiștii și casele de discuri independente să-și simplifice procesele de licențiere și să pătrundă pe noi piețe.
Panoul de control SoundFeed
Nu, nu folosim blockchain (încă), fiindcă cele mai mari probleme ale industriei muzicale nu se rezolvă cu blockchain sau NFT-uri.
Din păcate, blockchainul, alături de inteligența artificială și big data, a devenit briceagul elvețian bun la orice problemă, de la trasabilitate până la democrație.
Totuși, înainte să adăugăm oricărei probleme straturi de transparență, încredere și descentralizare, trebuie să răspundem la câteva întrebări:
Problema aceasta ar putea fi rezolvată fără blockchain?
Rezolvă blockchainul o problemă cu adevărat importantă pentru industrie?
Este nevoie de descentralizare? (vezi saga dosarelor Twitter, aflată încă în desfășurare)
Dacă vă întrebați utilizatorii „aveți nevoie de transparență, încredere și descentralizare?”, care este răspunsul lor sincer?
Un blockchain privat, cu acces pe bază de permisiune, este cu adevărat blockchain?
Postarea mea de pe Twitter despre descentralizare
Așa că, înainte să ne aruncăm în trenul hype-ului, am decis să ne concentrăm pe stingerea incendiilor care există deja în industria muzicală, precum accesul la date, simplificarea procesului de licențiere muzicală sau distribuția globală dintr-un singur clic.
Oricât de mult mi-aș dori să văd blockchainul adoptat pe scară largă, nu cred că povestea cu „hai să profităm de hype ca să obținem evaluări mai mari pentru startupuri sau bugete mai generoase în corporații” ne va ajuta.
Cred cu tărie că blockchainul poate și trebuie să le ofere oamenilor mai multă putere prin tehnologie. Totuși, ultimele trei cicluri de creștere au demonstrat că mai avem mult până când viziunea lui Satoshi Nakamoto va deveni realitate:
Adoptarea unui sistem public pentru tranzacții electronice care nu se bazează pe încredere centralizată.
Dacă ți s-a părut valoroasă această poveste, s-ar putea să-ți placă și conținutul meu de pe platformele de mai jos:
Canal de YouTube: https://youtube.com/@SebastianCochinescu
Pagina podcastului: https://podcast.cochinescu.com
Medium: /
Newsletter: /