Muzica mea e ok?
În fiecare miercuri eram “obligat” de către școală să merg la filarmonică, încă înainte de 1989. Trebuia să cumpăr abonament la filarmonică, așa cum trebuia să contribui la fondul clasei, sau cum în zilele noastre plătesc acel misterios fond de rulment de la întreținere.
Inițial m-a enervat ideea și m-am certat cu profesoara care vindea biletele. Așa cum îmi imaginam că la benzinărie lucrează niște oameni care sunt tare bogați, gândindu-mă la mulțimea de bani pe care-i primesc, așa și profesoara asta sigur era putred de bogată! Și așa ceva în comunism era rău - așa învățasem la școală. Așadar m-am scandalizat și am spus că eu nu vreau să mai iau bilete. Nu numai că n-a fost de acord, ci mi-au fost și chemați părinții la școală pentru a fi mustrați din cauza mea.
În timp, adică în cei 12 ani de mers la filarmonică aproape săptămânal, am ajuns să apreciez și să iubesc muzica clasică și să-i mulțumesc profesoarei din clasa a cincea, cea cu biletele. Mi-am câștigat un bagaj de cunoștințe muzicale care mă face să văd cu alți ochi orice fel de muzică.
Prin liceu am devenit dependent de MTV. Dimineața aveam deschis televizorul, nimic neobișnuit, însă și de când ajungeam acasă până noaptea târziu, televizorul din camera mea era setat pe MTV. Mi-am dat seama la un moment dat că pot recunoaște orice videoclip difuzat în acea perioadă. Ce-i drept, muzica anilor 90 era altfel, parcă îmi părea rău când trebuia să mă despart de “European top 20” sau “3 for 1”.
În zilele noastre nu prea mai ascult muzică. Am pe iPhone un playlist denumit generic “Chillout” pe care-l ascult înainte de a adormi. În mașină câteodată, când mă enervează radioul sau am mai mult de mers (a se citi sunt blocat în trafic), ascult ceva mai săltăreț gen rock.
La servici lucrez într-un open-fucking-space™ și nu prea am cum să ascult nimic, iar când ajung acasă prefer să mă plimb cu Athos pe-afară decât să stau închis în casă, să ascult muzică.
Noroc cu youtube, lastfm sau eOK, fiindcă televizorul e un capitol aproape închis pentru mine.
Muzica mea nu e ok. Muzica mea începe să nu mai existe. Și asta mă face trist. Foarte trist.
Comentarii din vechiul blog
tu faceai la un moment dat muzica.cu maga.si nu era rea deloc.de ce ai lasat balta proiectul?la o adica poti face si singur, la talentul tau!abia astept sa te ascult din nou!
luminitza a scris pe blogul său my alien friend
@luminitza: Am ascultat acele piese chiar ieri și nu-s așa bune… Câteodată însă îmi pare rău că nu am continuat cu muzica. Cine știe ce starlet autohton aș fi devenit! :)
Doua lucruri trebuie urgent sa le reinvatam cu totii: 1. Sa citim (dintr-o carte pe suport hartie) macar o jumatate de pagina de literatura buna, seara inainte de culcare. 2. Sa ascultam (macar in timp ce citim) cateva minute de muzica preclasica (Vivaldi, Bach sau Handel, poate chitara clasica sau orga). Acest indemn l-as multiplica nu la scara nationala ci pentru intreaga lume. Cel mai nociv lucru al zilelor noastre este ca nu mai suntem selectivi, ci inghitim ceea ce ni se da (inclusiv muzica). Cat de greu ar fi sa programam seara inainte de culcare 3 minute de Vivaldi? :)
…sau international?ca nu esti multumit de ce-ai facut pana acum e semn bun, ca la orice artist;-) cand am sa am un link cu muzica ta iar ,sa-l pun pe blog?ma ofer sa-ti fac vidoe-clipurile!si chiar si sa cant daca vrei, ca daca deja am facut-o la “bluniver” de ce n-as face-o si-n grupul tau?!:-)
luminitza a scris pe blogul său my alien friend
treaba cu abonamentele obligatorii era chiar mai rea decit situatiea creasta noua dirigintilor inainte de fiecare vacanta de vara.Adica ni se dadeau un nr. de tabere la mare ,care trebuiau platite desigur si eram obligati sa le vindem copiilor! care copii de unde bani , cit despre familii cum sa convingi niste parinti ca sint obligati sa isi trimita odrasla? cindva am facut un fel de fond al clasei dar numai pt. o tabara si o trageam la sorti! foarte buna ideea cu muzica , sa ascultam zilnic un pic de muzica adevarata si deja sintem in cistig! eu promit ca incep!
Toata cultura mea muzicala se datoreaza in primul rand “concertelor educative” saptamanale(care erau de fapt o repetare a concertelor simfonice care aveau loc cu o seara inainte) la care noi,elevii liceului de muzica din Timisoara,aveam acces gratuit.La opera era la fel.Iata inca o dovada ca“tot Banatu-i fruncea!”.