Primul și ultimul articol
În luna august 1997, după un interviu criminal și o perioadă de probă de 2 săptămâni, am fost angajat la Evenimentul Zilei ca tehnoredactor. Era primul meu servici în București. Era prima oară că mă “jucam” cu un computer Apple Macintosh mai mult de câteva minute. Primul contact cu Apple l-am avut în anii 90 într-o redacție, parcă la Tineretul Liber.
Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre primul și ultimul articol publicat de mine într-un ziar. Aveam 19 ani și îmi plăcea muzica rave. Într-o seară am aflat că pot merge la un concert gratis. Vorbesc despre perioada în care ziariștii puteau intra aproape peste tot fără acreditare, pe baza legitimației, iar statutul de jurnalist încă era unul cu care puteai să te mândrești. Între timp lucrurile s-au schimbat, jurnaliștii au devenit flămânzi și statutul lor unul denigrant.
Cum spuneam, am aflat că pot merge gratis în spatele scenei la un concert rave. Toate bune și frumoase, atmosfera a fost feerică, îmi aduc aminte ca printr-un vis că unul dintre colegii cu care eram l-a pocnit pe un tip cu un pumn în gură fără niciun motiv… În fine, am ajuns la concert, am descoperit că și “vedetele” sunt oameni, ba chiar un dj venit din Anglia mi-a dat vreo două viniluri cadou. Despre concert nu-mi aduc aminte mare lucru, poate și fiindcă eram amețit după câteva beri.
După concert am revenit în redacție mahmur și am dormit într-un birou până când a început să vină lumea la servici. Dimineața am aflat că pot scrie un articol despre concert. Zis și făcut. M-am așezat la calculator într-o postură nouă, de autor, nu paginator. M-am foit câteva minute bune, mi-aduc aminte că eram emoționat și nu știam cum să-mi formulez propozițiile. Cu chiu cu vai am încropit câteva fraze și m-am dus mândru la Alex Revenco, șeful departamentului divertisment de atunci, care și-a aruncat un ochi peste articol și mi-a zis că nu-i bun. M-a încurajat însă să-l rescriu, mai erau 2 ore până se preda ziarul în tipografie. Berile de cu o seară înainte își făceau încă efectul, de somn nu mai vorbesc, totuși am rescris materialul. L-am dus iar la Alex. Iar n-a fost bine. Până la urmă mi-a tăiat două treimi din el, a reformulat jumătate și mi-a zis că-i ok. Eram fericit.
Mai jos puteți admira capodopera:
DJ Vasile si DJ Thomas au pus-o de-un Rave Party
Marţi, 10 Martie 1998
Simbata seara, la ROMEXPO, mii de tineri din Bucuresti au avut ocazia de a se intilni cu VJ Thomas, de la MTV, si DJ Deepart, din Londra, in atmosfera exploziva a unui concert rave, la nivel occidental. In deschiderea party-ului, DJ Vasile a reusit sa arate prin muzica sa ca exista sanse pentru identificarea intr-un viitor apropiat a rave-ului romanesc cu cel occidental. Inainte de a intra pe scena, VJ Thomas ne-a declarat ca “a fost placut surprins de initiativele romanesti in ceea ce priveste rave-ul si muzica electronica”. Daca va numarati printre fanii lui Dj Deepart, in fiecare vineri seara il puteti asculta pe Internet, la adresa http://www.pirate-radio.uk.
Articolul încă poate fi vizualizat aici în varianta online a Evenimentului Zilei.
Comentarii din vechiul blog
ai scris foarte frumos si nici macar nu stiai atunci, ca intr-o buna zi chiar jurnalist o sa ajungi! la mai mare! prea multe beri insa nu cred ca ai baut, iti amintesti de concert, pe vremea aia un eveniment, asa ca mai important ca asta nu exista!
A iesit un articol super ok, la cate beri ai baut! :D … De scris tu scriai foarte bine si in liceu, imi amintesc de un poem si de niste eseuri foarte bine scrise de tine pe-atunci. Nu mai zic de muzica pe care o compuneai, evident, tot la calculator, cu melodie si orchestratie demne si azi de ascultat. Nu m-ar surprinde ca intr-o buna zi sa-ti redezvolti latura ta creativa si in domeniul literaturii si muzicii (poate chiar a filmului), nu doar a computerului ;) P.S. Daca nu ma insel, primul Mac l-am vazut la Mircea Nedelciu in birou, la Euromedia (Editura Cartea Romaneasca) prin anii ’94- ’95, care vorbea pe tema Apple cu Florin Iaru, alt impatimit al Mac-urilor.
@vergi: Mulțumesc pentru răspunsul tău. Să știi însă că nu sunt jurnalist. :)
MIe-mi place pe langa articol si poza postata de tine.Ce fatza de pushti teribilist aveai!
interesanta escapada in trecut. m-ai pus pe ganduri si incerc sa imi amintesc ce faceam eu prin ’98. Clar nu vazusem Mac!
Mmm, rave! Interesanta perioada in care vecinii mei veneau la mama sa le faca geci din fasul ala care era reflectorizant! Doamne si ce seri magice erau in R2 in regie! ;)
he,he! tati avea o vorba, domnule, tati incepea orice propozitie cu oricine vorbea cu domnule, eu la baza sint .. si spunea, ce era, dupa care ridea si spunea ce e in realitate, vorba cea mai draga, mic springer din galati, mare proprietar de zapezi! asa ca si eu am gindit asa, eu am facut filologia , la baza sint profesoara, in realitate secretara lui mircea, tu ai facut jurnalistica, tu esti la baza jurnalist si in realitate, esti cine esti! sau ce esti tu la baza??
PS am omis esentialul, ce poza nemaipomenita! model de tinar furios, generatia james dean!
ce vremuri..
hehe, uite ca am mai gasit unul biruitor de Quark Xpress :)) Ce mai vremuri. Am lucrat si eu o vreme ca tehnoredactor/paginator la un ziar, nu asa mare ca evz si am ramas indragostit de page layout… Apropos si eu am avut plete, pe care insa le-am dat jos exact in 1997, de atunci ramanand la “periuta”…
ce tinerel sfios erai:D